Minciuna sau Adevar? Tradare sau inchis ochii... ?

Incep cu un citat, cu ceva scris de mine si in care cred cu tarie, avand sustinere in diferite cazuri : " Minciuna este un adevar iluzoriu - valabil, de scurta durata; atata timp cat face parte din proxima realitatea pe care o premeditezi deschizand gura dupa ce gandul a fost constient."

Nu spun : " Este bine sa mintiti!" , dar nu neg ca in anumite situatii mai bine creati minciuna perfecta pentru a nu rani tot ce este injurul vostru, asta daca greseala poate fi remediata.

Nu spun : "Este bine sa spui mereu adevarul!" , pentru ca si el poate rani la fel de mult ca minciuna, uneori oferind o durere de o viata.

Atunci ce sa facem ? Sa ne tradam constiinta, sa inchidem ochii si sa mergem mai departe ?

Dragilor eu va sfatuiesc sa deschideti ochii si sa incetati cu imaturitatea, cu prostiile si cu incurcatul oamenilor, asta daca vreti in societate sa aveti o imagine buna. Da, da, da , si o sa spuneti ca imaginea nu conteaza, ce cred oamenii despre voi nu este important; dar oare cand cineva va critica din cauza greselilor facute, nu considerati ca sunteti ofensati? Pai va spun eu, imaginea va intereseaza, incepand de la cea exterioara, pana la cea interioara - psihologica. Si atunci, de ce sa nu fim fair-play cu noi insine si sa nu avem dureri de cap ce nu trec nici cu bautura, nici cu droguri si nici cu pastile de orice fel.

Nu te duce la omul pe care il iubesti cu o minciuna sau cu un adevar ce stii ca il va durea toata viata; du-te la omul ce il iubesti cu inima deschisa, cu imaginea pe care ai creat o in primele zile si creaza ambientul plin de iubire si intelepciune asa cum erati obijnuiti.

Nu va spun sa va tradati partenerii si sa ascundeti asta, va mintiti pe voi, iar minciunile ies mereu la iveala, mergeti si stabiliti cu voi insiva relatia cu viata si apoi incurcati-o pe a altuia sau a altora.

Nu-mi place sa am constiinta incarcata, sa simt ca ma tradez pe mine, insa nici nu imi place sa ma afund in adevaruri tragice... atunci decid exact ce trebuie sa fac, iar eu, consider ca am gasit echilibrul prin fapte, trairi si vorbe; dupa multi ani mi-am dat seama ca o minciuna ma poate urmari toata viata si imi poate strica relatia cu mine, cel pe care il iubesc cel mai mult {si nu e nimic gresit in asta ( o sa discutam intr-o alta postare despre asta)}, insa poate strica relatia cu familia mea, cu omul pe care il iubesc si respect, cu prietenii buni.. Si atunci pentru ce sa ma autodistrug? Asa ca inainte sa iau orice decizie, o gandesc de 2 ori sau chiar 3 ori inainte, ma uit in spate si ma gandesc cat pot gresi atat in trecut (secunda precedenta), prezent si ce repercursiuni pot aparea in viitorul apropiat si cel indepartat. Este usor sa iti anticipezi viata, este usoara daca deschizi ochii si nu ii inchizi spunandu-ti mereu ca nu o sa stie nimeni, a fost bine pe moment si atat.

Nu te trada pe tine, nu ii trada pe cei ce te iubesc, mai bine lasa-i si pleaca inainte ca adevarul sau minciuna sa distruga tot... Oamenii mai bine sufera din cauza unei despartiri, rupturi de relatie, fie ea si de prietenie, decat sa fie tradati, mintiti si apoi confuzi cu toti din jurul lor, pentru ca da, ce creezi tu cititorule, prin faptele tale, se vor regasi in fiecare ce va interactiona cu cel pe care lai dezamagit; vei distruge nu doar o viata, ci mai multe.

Minciuna sau Adevar? Tradare sau inchis ochii... ?